miercuri, 30 octombrie 2013

Omagiu adus celor mai mari titani ai românismului, Doina şi Ion Aldea Teodorovici.

Omagiu celor doi…

N-am fost nicicând mai vii și mai aproape,
Decât atunci când ne-ați chemat voi doi,
Cum de-a putut, pământul țării, să vă-ngroape
Și să ne lase-atât de surzi și-atât de goi?

Vă plângem toți pe-aici, bătrânii și copiii,
Și tinerii uniți de-al vostru cântec,
Cei mai frumoși ați fost, din fiicele și fiii,
Pe care-i poartă, maica Românie-n pântec.

Ați fost Adam și Eva renăscării noastre,
Până și orbilor le-ați arătat că suntem frați,
Părinți ne-ați fost, cu glasurile voastre,
Și-acum ne sunteți numai… răposați.

Și, poate Domnul, vocile frumoase,
Să  vi le-asculte mai de-aproape, ar fi vrut…
Ne-ați dăruit iubiri și zâmbete duioase,
Și-un pod de cântece, de-a pururi, peste Prut.

Și, cum își plâng păstorii, doinele, la munte,
Eu te blestem, nevrednic neam autohton,
Cu toți ai tăi mai buni și mai de frunte,
Să-ți plângi de-a pururi Doina… și Ion!


                                      *Celor mai frumoase voci, Doina și Ion Aldea Teodorovici.


Ciprian Nedelcu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu