Căpităniei portului Constanţa
Vă scriu încă de-acuma ca să n-aveţi motive
Să nu daţi curs umilei şi simplei mele cereri,
Nu inventaţi nici scuze nici alte directive,
Sustrageri sau absenţe sau ridicări din umeri,
E încă primăvară şi încă e devreme,
Nu mai e chip să spuneţi că nu v-am anunţat,
Mutaţi odată marea să n-am de ce mă teme;
Mi-am luat bilet prin august – concediu meritat.
Răbdarea-mi pe sfârşite, sensibil mai există,
Căci de juma’ de secol povestea se repetă:
Eu vă tot scriu „mutaţi-o”, voi mie tot „rezistă”
Şi mă tot fierbe marea, grozavă şi secretă.
Şi-n sinea-mi generoasă vă tot găsesc răgaz,
Răbdarea-mi masochistă mă dăinuie vizibil,
Mutaţi odată marea şi-mi construiţi zăplaz,
Că-n largu-i şi-n albastru-i, mă chinuie teribil.
Cu valurile-i ample mă vântură-n avuturi
Şi mă tot dezveleşte de orice apărare,
Lăsaţi nisip în locu-i şi scoici şi peşti şi luturi
Şi puneţi roţi, de pildă, sau aripi la vapoare.
Şi daţi locuri de muncă sărmanelor sirene
Refugiate-n grabă prin casnice acvarii,
Puneţi rechinii-n Nistru şi terţele balene
Şi, dacă nu-şi fac treaba, puneţi şi calamarii.
Mutaţi-o prin deşerturi, căci ălora li-i sete,
N-o să le prisosească – prea lată şi prea lungă –
Şi gurilor deschise, prea largi şi prea încete,
Se poate, marea noastră, să nici nu le ajungă.
Faceţi cum ştiţi mai bine, dar marea să dispară,
Să nu mă mai îndemne, învins, la pozie,
Nu vreau şi anul ăsta, prea dulce, prea amară
Să-mi tulbure beţia pe-o plajă-n Eforie.
Nu căutaţi eschive prin oamenii de frunte,
Nu apelaţi la pile că nu-i eficient,
Căci, altfel, tot concediul am să mi-l fac la munte
Şi-atunci, în plenul verii, mă pierdeţi de client!
Ciprian Nedelcu
