vineri, 12 iulie 2013

Adevărul despre Mihai I, Regele românilor

Nu am nimic cu nimeni , nu încerc să denigrez pe nimeni, însă sunt mulţi care judecă fără măcar să citească. Am să aduc câteva argumentări simple şi uşor de citit şi de înţeles, argumentări care, sper eu, îi vor lumina pe compatrioții noştri care, din lipsa altor surse, iau de bună propaganda vechilor  comunişti făcută prin şcoli sau prin noii democraţi, propagandă care nu mai spune că-s comuniştii buni, dar spune că-i Regele nostru rău.
Printre cele mai folosite acuze, compatrioții noştri îndoctrinați folosesc ba trădarea Regelui faţă de marele martir şi erou Antonescu, ba  decoraţia primită de la Stalin, ba aducerea ruşilor în ţară, ba încredinţarea ţării pe mâinile comuniştilor, ba vagoanele cu aur etc.
Am să încerc să vă lămuresc puţin vis a vis de fiecare lucru... S-o luăm cu începutul


1. Regele şi Antonescu
În 1941, Regele afla de la BBC, deşi Regele era Şeful Statului, că, cităm pe Churchil, "Romania attacked the Soviet Union in an outrageous way". Nu a fost anunțat în niciun fel, nimeni nu a fost de acord cu acest lucru, nici Regele nici parlamentul nici opoziţia. Însă mareşalul voia să elibereze Basarabia şi Bucovina de sub jugul bolşevic. Toată stima până aici. Dar vine momentul trecerii Nistrului, unde nu numai eu, dar absolut nimeni de atunci nu a fost de acord cu acest lucru. Poate decât Hitler. Străbunicul meu şi alţi câţiva veterani pe care am avut norocul să îi prind în viaţă, îmi povesteau aşa: "...taică, dincolo de Nistru, nu a mai vrut nimeni să lupte, că nu mai era pământul nostru,dar ne împingeau ofiţerii cu arma şi spuneau că dacă nu tragem, ne împuşcă pentru dezertare". Nu vreau să fiu paranoic, însă România nu a dus niciodată un război de cucerire, chiar ne-am mândrit cu asta. Mulţi spun că nu aveam în cotro. Păi ba aveam, căci aici deja era greşeala lui Antonescu de a ataca Uniunea Sovietică. Dacă tot era nevoie să atacăm, trebuia să facem asta singuri, că Basarabia şi Bucovina erau problemele noastre. Nemţii deja deschiseseră front cu ruşii în Polonia aşa că, dacă Antonescu ştia să negocieze, îi spunea lui Hitler să continuie pe frontul din Polonia, iar noi aveam să deschidem un al doilea front la care ruşii nu mai puteau face faţă, mai ales că ei îşi concentrau trupele ca să stopeze pe mult mai puternicii nemţi. Şi nu ar mai fi ţinut ruşii de Basarabia, că ştiau şi ei că nu era a lor. Şi, odată ce ne recuperam Basarabia, puteam să punem condiţii. Şi nici a agresori nu mai arătam. Şi nici cot la cot cu nemţii nu eram, ca să ne oblige să continuăm. Dacă veţi îndrăzni să spuneţi că nu eram în stare să negociem şi nici să punem condiţii, atunci înseamnă că nici să punem condiţii ruşilor la întoarcere nu eram. Deci şi teoria conform căreia Antonescu avea să impună ruşilor condiţii favorabile nouă CADE! Trecem mai departe şi ajungem la tragicul moment din noiembrie 1942, de la Stalingrad. Tot sub comanda aceluiaşi Antonescu, armata română era mai întâi înfometată, mai apoi înfrigurată şi apoi efectiv măcelărită de catre ruşi, la Stalingrad. Facem abstracţie de faptul că nu aveam ce căuta acolo şi notăm un lucru foarte important şi anume peste 250.000 de soldati români morţi numai la Stalingrad şi alte câteva zeci de mii la Odessa. Mai subliniez un lucru, Basarabia şi Bucovina au fost eliberate după doar o lună de la intrarea României în război, aşa că sacrificiul de la Odessa şi Stalingrad a fost în zadar. Apoi a venit bombardamentul din 1943 şi cel din vara lui 1944 în care România a fost fărâmată de către americani. Toate acestea tot sub comanda lui Antonescu. Şi ruşii veneau înapoi, nervoşi, ameninţători, cu gând să şteargă România de pe faţa pământului. Iar Antonescu tot nu voia să semneze armistițiul. Armată nu mai aveam, bombardaţi până la refuz deja fusesem, aş vrea să îi întreb pe promotorii eroismului lui Antonescu, cum avea acesta să ne salveze din această încurcătură? Nu l-a oprit nimeni până atunci, nu l-a împiedicat nimeni, însă ne pica cerul în cap şi el făcea tot ca Hitler. Probabil când ruşii erau la uşa lui, se sinucidea şi el asemeni fuhrerului. Şi cu ce ne ajuta asta? Regele şi-a dat seama de dezastru şi i-a cerut atunci mareşalului să semneze un armistiţiu şi să oprească acest dezastru, însă mareşalul l-a tratat cu aceeaşi aroganţă ca până atunci. Aţi fi vrut să îl pupe în loc să îl aresteze? Şi arestarea s-a produs la 23 august 1944. De acolo şi până la instaurarea(prin abuzuri) noului guvern comunist a mai trecut mult. Fiind învinsă, România a primit o comisie aliată de control. Am scris cu roşu pentru ca văd că se face abstracţie de acest lucru, tocmai pentru a nu se cunoaşte adevărul. Această comisie, dragii mei, avea rol de a supraveghea România(soartă împărtăşită de toate ţările care au pierdut războiul împotriva aliaţilor) şi era compusă din reprezentanţi ruşi, englezi, americani etc. A.I. Vîşinski, reprezentantul rus al acestei comisii, a făcut presiuni colosale, ba chiar ameninţări cu ocupaţia, asupra Regelui Mihai, pentru schimbarea guvernului. Regele a tergiversat până în martie 1946 şi a încercat să pună ministrii liberali, ba chiar pe prinţul Ştirbey, când Vîşinski a venit şi a spus că singura varianta acceptată este Guvernul Groza. În tot acest timp, Regele Mihai a scris memorii şi le-a trimis americanilor şi englezilor prin care le cerea să-i interzică reprezentantului rus să mai abuzeze de funcţia sa. Apoi chiar a făcut greva regala care a durat aproape un an şi în care a refuzat să mai semneze orice fel de decret şi să conlucreze în orice fel cu noul guvern, cerându-i în mod repetat demisia. Mai multe detalii puteţi afla CITIND despre greva regală. Ce vreau să vă mai spun este că Antonescu a fost judecat şi condamnat la moarte de către noul guvern român, asta ca să fie clar că românii şi mai ales comuniştii l-au ucis. Deci clişeul cu „l-a vândut pe Antonescu ruşilor” cade!
Desigur că, în hotărârea lor de a da cu noroi, cei mai mulţi spun: „A lăsat 140.000 de soldaţi români să cadă prizonieri la ruşi”. Este adevărat, când Regele a ordonat încetarea focului, în jur de 140.000 de soldaţi români au fost luaţi prizonieri de către sovietici, din care peste 3 sferturi s-au reîntors acasă. Însă, la Odessa şi Stalingrad, peste 300.000 de soldaţi români au murit din cauza hazardării lui Antonescu, fiind îngropaţi(cel puţin la Stalingrad) în gropi comune, fără măcar o cruce. Şi pe ei nu-i plânge nimeni? Adică pe acuzatorii Regelui i-a prins mila de prizonieri, dar de decedaţi nu? Mi se pare încă o dovadă de ipocrizie. Şi să vă întreb altfel, dacă îi deranja faptul că au căzut prizonieri, atunci să înţelegem că era mai bine să moară într-o bătălie în care e clar că nu aveau nicio şansă? Îmi dă de gândit... Căci, după cum stau lucruile, trebuia să ne luptăm în continurae cu ruşii, să ne omoare toţi soldaţii, apoi să vină şi în România (cum au mers şi în Germania) şi să facă pe bună dreptate MULT mai rău decât oricum au făcut, că ieşea Antonescu (dacă nu fugea în Germania sau nu se sinucidea ca Hitler) şi îi lua la palme pe toţi. Desigur, alţii spun ca Antonescu avea să negocieze un armistiţiu mult mai convenabil. Glumiţi? Ruşii nu au negociat nici cu Hitler şi cu generalii lui. Au mers şi au zobit tot, PUNCT. Ce vă face să credeţi că ar fi stat la negocieri cu Antonescu? Faptul că avea acesta un nume sonor? Pe Antonescu l-a tratat Hitler ca pe un supus, de ce credeţi că-i arătau ruşii respect? Tot ei, indirect, susţin că România cu o armată proaspătă, neintrată în război, la cravată, cum s-ar spune, nu se putea opune nemţilor în cazul în care refuzam intrarea în război, însă cu o armată decimată, înfrigurată şi înfometată şi fără resurse şi cu o Românie bombardată de americani, se putea opune ruşilor,americanilor şi lumii întregi. Zău?
2. Medalia de la Stalin
Actul de la 23 August 1944 se estimează a fi scurtat Al Doilea Război Mondial cu șase luni, salvând sute de mii de vieți omenești. Totodată, aceasta a oferit armatei române posibilitatea de a elibera nordul Transilvaniei de sub ocupația ungară. La sfârșitul războiului, regele Mihai a fost decorat de președintele SUA Harry S. Truman cu Legiunea de Merit în cel mai înalt grad (Comandant Șef). Mihai a mai fost decorat și de Iosif V. Stalin cu Ordinul Victoria cu diamante, „pentru actul curajos al cotiturei hotărâte a politicei României spre ruptura cu Germania hitleristă și alierea cu Națiunile Unite, în clipa când încă nu se precizase clar înfrângerea Germaniei”, potrivit descrierii oficiale a decorației. Liderul comunist albanez Enver Hodja considera că Mihai ar fi fost decorat cu Ordinul Victoria datorită capitulării sale în fața sovieticilor, într-o situație în care nu putea face altceva. Dar voi tot credeţi că-i bătea Antonescu pe toţi. Deci iată cum au stat lucrurile, Regele nefiind decorat numai de Stalin ci şi de americani. Era normal, fiind un erou. Însă cozile de topor, bine educate de comunişti, scot la iveală numai lucrurile negative. Speculanţi, aşa cum este şi presa din zilele noastre că doar a avut de unde învăţa!
3.Vagoanele cu aur
  Vă pot spune şi susţine cu documente, faptul că Regele a lucrat în exil şi asta foarte mult. Pentru a-și câștiga existența, Regele si Regina au înființat o fermă de pui și au construit un mic atelier de tâmplărie în Marea Britanie unde au locuit până în 1956. Mai exact la Bramshill House în Hampshire și la Ayot St-Lawrence, în Hertfordshire.
Iată fapte efective care arată ca Familia Regală a trebuit să muncească, lucru de care nu ar fi fost nevoie dacă aveau „vagoanele de aur” despre care se vorbeşte atât: „ Regele a păstrat încă de atunci legătura cu evenimentele din țară, primind săptămânal rapoarte, analize și noutăți de la generalul Lazăr, pe care îl vedea in fiecare săptămână la Londra. De asemenea, familia a păstrat contacte stranse cu familia regală britanică, în special cu regina Elisabeta a II-a și cu principesa Marina, ducesă de Kent.
Regele, Regina si principesele s-au întors în Elveția în 1956, după o scurtă sedere de trei luni la Vila Sparta. Regele Mihai semnase un contract cu compania aeriană Lear Jets and Co, la Geneva. Familia s-a instalat la Versoix, un mic oraș de pe malul lacului Geneva, la câțiva kilometri de orasul Geneva.Aici au locuit peste patruzeci și cinci de ani și tot aici se află, pentru moment, casa familiei. Principesa Sofia s-a nascut la Atena, în 1957, iar principesa Maria la Copenhaga, în 1964.
În anul 1958 Regele a oprit colaborarea cu Lear, iar un an mai tarziu, în 1959, a înființat o companie de electronică și de mecanisme automate numita Metravel. Compania a funcționat bine până in 1964, producând elemente pentru calea ferată și sisteme de alarmă și vânzând avioane de ocazie. Dar, dupa cinci ani, presiunea concurenței devenise prea mare, asa că Regele si cei doi asociati au decis sa vândă compania. Regele a urmat, de asemenea, cursuri de broker la Bursa din Wall Street”. Deci mai gândiţi-vă înainte să vorbiţi de vagoane cu aur. Este foarte posibil ca Regele şi Familia regală să-şi fi luat tablourile care aparţineau dinastiei Regale de la Carol I până atunci, însă asta nu poate face obiectul unor acuzaţii, cred că suntem de acord cu asta.
4.Regele şi comuniştii
Foarte mulţi mai acuză colaborarea Regelui cu comuniştii chiar şi după 1989. Păi nu vreau să vă spun decât atât: Regele a încercat de multe ori să vină în ţară, în 90, 91, 92 însă nu a fost lăsat de regimul Iliescu (despre care aceiaşi oameni spun că e un comunist nenorocit). În 92, de Paşti, peste 1000.000 de oameni au strigat „Majestate nu pleca/Asta este ţara Ta” , lucru care l-a speriat îngrozitor pe Iliescu şi l-a făcut să-i pună interdicţie Regelui pentru 5 ani de a mai călca în ţară. Abia guvernul Ciorbea, din timpul preşedintelui Emil Constantinescu, în 1997 îi redă Regelui cetăţenia română. Aşa că şi această ipoteză a coaliţiei dintre Rege şi comunişti, cade cu brio, necesar fiind doar să citim şi să tratăm obiectiv.


  În încheiere am să vă spun că nu vreau să vă fac să-l iubiţi pe Rege, că asta-i numai pentru cei care cred cu adevărat, e ca şi iubirea de Dumnezeu, nu e pentru toată lumea. Vreau doar să vă deschid ochii şi să vă îndemn să citiţi. Eu ştiu că după educaţia comunistă, am ajuns ca popor să o înjurăm pe Nadia Comăneci, să facem „mişto” de Gheorghe Hagi, să râdem de Ilie Năstase, chiar dacă lumea ştie de România doar prin prisma acestora şi ştiu că prietenul nostru e doar buzunarul, dar daţi-vă seama că nu va fi nimeni pe placul nostru şi de-aia nu ne va fi bine niciodată, că suntem uşor de manipulat.

Vă recomand aici câteva linkuri de unde puteţi citi şi chiar viziona şi alte variante decât cele impuse:


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu