Eu n-am uitat!
Pe 31 august, mulţumită tinerilor români, de la care personal am mari aşteptări şi speranţe, constituiţi într-o forţă de nestăvilit, cunoscută sub numele de Acţiunea 2012 , începând de anul trecut, sărbătorim şi ziua limbii române. A ajuns cam târziu această sărbătoare la noi, însă e bine că a ajuns. Menţionez că în Basarabia se sărbătoreşte de foarte mult timp, exact la aceeaşi dată! Am să subscriu şi eu la îndemnul domnului Viorel Badea care ne ajută foarte mult în lupta noastră, şi am să vă rog să sărbătorim împreună, munteni, ardeleni şi moldoveni, căci pe 31 august e ziua limbii noastre, a limbii române!
Să râdem şi să plângem româneşte!
N-avem vreo moştenire mai aleasă,
Sau mai de preţ decât e sfântul nostru grai,
Lăsat feciorilor din fiecare casă,
De gura mamei care prăvăleşte rai.
Nici un alt grai ce s-a împotrivit tăcerii
Nu cântă versu’-atât de-armonios
Şi, în povestea cea din pragul serii,
Nu-mpinge pruncul să viseze mai frumos.
Şi-ngraiul nostru, zboară porumbeii
Cu primăveri pe aripi, la topit troiene,
Şi tot în graiul nostru se ucid şi zmeii
Veniţi prin sat să fure cosânzene.
În graiul nostru,-n strai de sărbătoare,
Ies fetele la drum cu flori de dor în mâini,
Şi-n semn de bun venit, să dea prin sare,
Un colţ din trupul binemeritatei pâini.
Şi-n graiul nostru ne îndeamnă răposaţii,
Părinţi, bunici, viteji ce i-am avut:
„Să nu uitaţi că,-n graiul nostru, fraţii
Ne plâng de dor pe dincolo de Prut”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu