Nicoleta Donos,tânara scriitoare basarabeancă, despre PAGINI 2 (întru deşteptarea neamului)

Cuvânt din Basarabia
Pagină pentru frații din Basarabia
Aceasta reprezintă coloana vertebrală care dă aripi de
creație poetică semnată Ciprian Nedelcu. Ciprian este un poet
retrospectiv, ce poartă în inimă ștampila sîngerîndă a
neamului românesc.
Prin poeziile sale ne putem ușor cunoaște trecutul, deci
poetul are privilegiul amintirilor, știe cum să mînuiască
cuvintele pentru ajunge direct la inima cititorului. Ciprian este
o persoană dură, care merge mereu contra fulgerelor, pășind
prin ploaie dar neavînd niciodată picioarele ude. În placheta sa
de versuri, poetul abordează cele mai sensibile tematici ale
neamului românesc. Creația sa literară demonstrează spiritul
de unionist și mare patriot și iubitor al neamului său.
Reflectînd asupra poeziilor sale, am observat că Ciprian este
deținător al unui vocabular impunător, tot ce scrie o face cu
inima, are obiectivele sale proprii de care este mîndru și
transmite duritate cît și finețe în orice poezie.
Vom atrage atenția la cîteva crîmpeie care denotă ideile
frumoase ale poetului, luările de atitudine asupra problemelor
sociale și a țării : /Vă bucuraţi de mici de libertate,/căci v-aţi
născut pe dincolo de ziduri, (Prizonier). Poetul este melancolic
și își dorește să ajungă acolo de unde a pornit :/ Încă-mi mai
caut locul meu sub soare,/Şi-am să revin şi-acasă, dacă s-o
putea/ Cu fruntea sus, pe propriile-mi picioare,/Şi nu cu ele
înainte, cum aţi vrea… / (Scrisoare către acasă). Ciprian ne
denotă o încredere foarte mare în forțele sale proprii : /Și, de
ne-om întâlni așa mereu,/îl vom convinge până și pe
Dumnezeu,/c-așa ne-o cere nouă, datina străbună:/''Toți frații
au să fie pururea-mpreună!'' (Vă chem la Prut). Harul poetului
nu poate fi pus la îndoială :/ mi-am clădit baricade și-n suflet
și-n minte,/mă tot împinge agonia voastră-nainte,/ați ocupat
mormintele-nainte să se sape./nu pot să mor căci n-au loc să
mă-ngroape.../ (Nonsensul II).
Ne putem alege noi cursul vieții? Avem puterea de a
schimba mersul stelelor? Iată că Ciprian ne demonstrează că
totul e posibil, dacă îți dorești: /de ce-ai ales tu tocmai lumea
noastră?/tu crezi că a-ncolți aici, e o minune?/ ai fi putut să te
ivești în altă parte,/să nu-ți apese-atâtea pe tulpină,/tu ești
firav, iar lumea n-o să-ți poarte/de grijă și de adăpost și de
lumină.../ (Nou născut). Pe poet îl caracterizează cel mai mult
exteriorizarea sentimentelor, depășirea obstacolelor cu o
mîndrie simplă! /îți scriu din inimi și din suflete alese,/ce simt,
gândesc, există laolaltă,/bătrâni și prunci și gineri și
mirese,/uitați sau încă pomeniți pe lume-ailaltă./ (Pagină
pentru și despre tine).
Se zice că de trecut nu te poți debarasa fiindcă el face
parte din tine. Iată că noi suntem un popor unic în lume,
suntem chinuiți de prezent, tînjim după libertate și aspirăm la
reîntregirea neamului românesc. Înainte să ne naștem noi, am
avut în frunte ca pe idealiști pe marii patrioți ai neamului
românesc, Ion si Doina AldeaTeodorovici. Mă bucură faptul că
Ciprian i-a readus în versurile sale pe acești doi titani :/ N-am
fost nicicând mai vii și mai aproape,/Decât atunci când ne-ați
chemat voi doi,/Cum de-a putut, pământul țării, să
vă-ngroape/Și să ne lase-atât de surzi și-atât de goi?/Vă
plângem toți pe-aici, bătrânii și copiii,/Și tinerii uniți de-al
vostru cântec,/Cei mai frumoși ați fost, din fiicele și fiii,/Pe
care-i poartă, maica Românie-n pântec./ (Omagiu celor doi…).
Dacă dragoste nu e, nimic nu e, după această premiză se
conduce și poetul :/ Ca cei romantici să nu stea deoparte,/Am
zis, și-un strop de dragoste, să-nchei…/altminteri, prea
frumoasa noastră carte/Ar fi rămas ursuză și posacă pentru
ei./ (Poftiți, romantici, poftiți!).
Am devenit o țară uitată de toți, ni se pierde valoarea și
avem o singura scăpare „Unire fraților!”: Vă scriu de-aici, din
veșnica cetate,/Căci tocul meu va fi mereu cu voi/Și toți copiii
Basarabiei uitate/Și-au pus speranțele și visele în noi…/ Și ne
tot strigă și ne-ndeamnă la unire,/Ca să-ndreptăm greșelile
amare din trecut,/Când, ciuma roșie, în vasta-i nesimțire,/Ne-a
condamnat toți frații la orbire, peste Prut./ (Chemare la
unire). Îmi place setea de Unire pe care o are Ciprian, de astfel
de valori are nevoie țara noastră pentru a progresa. /vă scriu
în numele întregii națiuni,/și-n numele mult prea cinstiților
străbuni,/voi, frații mei ce stați pe malul celălalt,/să luați
dușmanii românimii cu asalt!/blestem cu plânset clipa, cu
amar,/când au făcut din prea frumosul râu - hotar,/și-au râs,
nemernicii, de tot ce suntem și ce-am fost/și v-au făcut să
le-nvățați și limba și-obiceiul pe de rost.. (Pagină pentru frații
din Basarabia). Aceasta poezie m-a înfiorat pînă în măduva
oaselor și cred că de aici vine inspirația și forța poetului.

Noi, cei care ne iubim neamul, îi dorim poetului
verticalitate în scriere și mult succes în toate.
Cu respect,
un fir de iarba din pămîntul Basarabiei
NICOLETA DONOS