"A fost odată când am omorât un om..." a treia nuvelă semnată Ciprian Nedelcu

"A fost odată când am omorât un om..." este cea de-a treia şi ultima nuvelă din cartea intitulată "Pagini de nuvelă" care va fi publicată undeva în luna iulie. Această ultimă nuvelă  are la bază o presupusă teorie privind originile omului , menită să le pună la încercare pe cele deja existente. Mihai, personajul principal al nuvelei, este un băiat simplu la prima vedere, care are probleme în a se integra în rândurile copiilor de seama lui, însă, pe lânga faptul că scrie, acesta poarta cu el şi alte secrete ce vor clătina la propriu crezurile şi credinţele cititorului de dinainte:

„A doua mea aventură pe aceste meleaguri a început în (ceea ce ei numărau a fi) anul 1985, când m-au găsit două femei într-un coş, în faţa orfelinatului în care aveam să îmi petrec primul an din noua viaţă. Înainte trăisem scurte frânturi de patru – cinci ani, în ţări răscolite de războaie civile impuse de omul bogat ce-şi are locul în ţările mici din vestul Europei. Fusesem galben şi-apoi negru de câteva ori. Atunci n-am apucat să scriu, dar îmi aduc aminte tot." Eram bulversat de-a dreptul şi nu înţelegeam mai nimic. Cu siguranţă scria vreo nuvelă sau vreun roman cu motive şi elemente fantastice. Am continuat să citesc fascinat. Mihai era scriitor... Asta era povestea lui şi, am concluzionat imediat, de-asta nici nu se putea integra aşa de uşor printre noi, căci, aşa cum le stă în fire scriitorilor, vedea lumea altfel. Era cu siguranţă mult mai atent, mult mai sensibil decât noi toţi şi deloc ignorant sau superficial. Eram uluit. Opera asta la care lucra acum, se voia a fi un roman (judecând după întindere şi după faptul că îi prezenta întreaga viaţă) care se construia zilnic pe temelia jurnalului lui. Se părea că îşi prezenta acolo cele mai importante evenimente cotidiene, dintr-o perspectivă fantastică, de vis. Spre nenorocul meu, am  continuat să citesc în acea seară până am adormit. Ce am citit mai departe în acea seară părea a fi un jurnal obişnuit cu mici întreruperi, în care vorbea de o viaţă trecută sau de una viitoare. Prezenta întreaga situaţie cotidiană ca un critic al erei superficiale în care trăim şi îşi arăta îngrijorarea vis a vis de direcţia total greşită în care se îndreaptă, cu atâta înverşunare, omul modern şi, mai ales, modul acestuia de a gândi, de a trata fiecare lucru sau situaţie.