Iată câteva rânduri menite să vă stârnească puţin curiozitatea:
'' Când s-a întors generalul Rhemax din călătoria sa, atunci am înţeles ca pe fiul meu nu aveam să-l mai văd în această lume. Ci poate abia când aveam să mă ridic la Zamolxe...
-Tristeţea măriei tale, rege Zalmodeg, e şi
tristeţea noastră. Cu tristeţe şi mai mare mă găsesc eu, Rhemax, generalul
oştilor şi credincios neobosit măriei tale, să-ţi aduc veşti de la Marea cea Mare.
Umblă vestea printre pescari şi neguţători c-au văzut pe mezinul nostru,
prinţul Zyrax. S-a tot plimbat singuratic pe malul mării la fiecare apus, timp
de mai bine de-un cerc de Lună. Am adus cu mine pe ultimul pescar ce l-a văzut
pe mezin, mi-a mai spus generalul şi l-au poftit să intre să mi se înfăţişeze.
Mai bine nu-l mai aduceau...
-Să-mi fie cu iertare, măria ta, îndrăzneala.
Mă cheamă Mezeş şi sunt pescar. Când am văzut ultima dată pe mezinul vostru,
acum jumătate de cerc, era trist şi-avea privirea pierdută. Parcă cineva îi
încurcase gândurile. Nu mai vorbea cu tâlc şi mi-a cumpărat barca de pescuit.
Spunea că trebuie să plece departe peste mări. Mi-a plătit un koson pe ea, fără
să stea pe gânduri, deşi era prea mult. Eu n-am fost vrednic să-l refuz căci am
văzut lupul pe medalia de la gâtul său şi-am ştiut că-i de sânge albastru,
dintre aleşii măritul Zamolxe. Şi-a plecat, măria ta. Eu m-am uitat după el
până nu l-am mai văzut, pierzându-se dincolo de linia unde se uneşte cerul cu
marea. Acum când văd ce necaz am pricinuit, sunt bun de ştreang, a spus bietul
pescar, întinzând kosonul de aur generalului. Vă rog să-l primiţi înapoi căci
îi murdar de sânge şi eu nu-l vreau.
Aşa am ştiut ca mi-e pierdut fiul. Cu toţii mă
îmbărbătau şi mă minţeau frumos, cum că Zyrax trăieşte şi să trimitem bărci
după el că l-om găsi şi l-om aduce acasă. Dar eu ştiam că mi s-a înecat băiatul
şi că aveam să stau nevrednic în genunchi înaintea marelui Zamolxe şi cu capul
în pământ de ruşine că i-am lăsat poporul fără conducător.''
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu